Metoda McKenzie

METODA MCKENZIE®- prezentare generală

Metoda McKenzie® de Diagnosticare Mecanică şi Terapie®(MDT)  e un sistem biopsihosocial de tratament musculoscheletal care pune accent pe responsabilizarea şi autotratamentul pacientului.

Acest sistem de diagnosticare şi tratament al pacientului este de fapt un protocol de evaluare şi tratament bazat pe dovezi ştiinţifice care se aplică în stadiul acut, subacut sau cronic al afecţiunilor coloanei sau ale membrelor. 1-5

Asigură o abordare practică şi sigură 6,7,8, care aşează nevoile pacientului în prim plan şi ghidează terapeutul spre recunoaşterea şi rezolvarea acestora.

Evaluarea MDT permite terapeutului să facă un triaj precis şi eficient pentru ca  pacientul să poată beneficia de tratamentele  care sunt necesare.9 Îi  permite să identifice foarte repede durerile care nu sunt de natură  musculoscheletală sau contraindicaţiile la terapie, cănd este nevoie de trimitere imediată spre alte specialităţi⁹.

Cercetările demonstrează că  majoritatea pacienţilor cu dureri de origine mecanică răspund bine la exerciţiile specifice şi au mai puţine simptome când sunt trataţi cu exerciţii individualizate.10,11

Combinaţia unică dintre sfaturile privind corecţia posturală şi aplicarea exerciţiilor specifice individualizate recomandate de către un terapeut certificat MDT permite efectiv majorităţii pacienţilor să îşi trateze singuri suferinţa. Acest proces promovează controlul pacientului asupra propriei afecţiuni, creşte nivelul de satisfacţie aferentă terapiei şi este eficient din punct de vedere al costurilor.12,13

Referinţe:

  1. McKenzie and May 2000, 2003, 2006
  2. Clare et al. 2004
  3. May and Donelson 2008
  4. Dunsford et al. 2011
  5. Rosedale et al. 2014
  6. Kilpikoski et al. 2002
  7. Heider Abady et al. 2014
  8. Willis et al. 2016
  9. Chaniotis 2012
  10.  Long et al. 2004
  11.  Albert and Manniche 2012
  12.  Manca et al. 2007
  13. Deutscher et al. 2014

Robin McKenzie on MDT Video

Metoda - pas cu pas

Assessment

EVALUAREA

Evaluation

MDT foloseşte un proces de evaluare validat care permite terapeutului să clasifice pacientul în subgrupuri distincte ale durerii de origine mecanică. În sistemul de clasificare MDT sunt 3 subgrupe sau sindroame. Evaluarea permite terapeutului să clasifice pacienţii cu prezentări mecanice similare în careva dintre subgrupele bine definite, ceea ce determină și managmentul şi strategia de tratament corespunzătoare1 2

Pe scurt sindromul Derangement implică obstrucţia mecanică a mişcării în articulaţie, sindromul Dysfunction implică durere cauzată de încărcarea mecanică a ţesutului moale lezionat, iar  sindromul Postural prezintă durere de la supraîncărcarea prelungită în timp a ţesutului.

După interogarea atentă a pacientului privind modul în care mişcările afectează simptomele, se cere pacientului să se mişte în direcţii variate şi să raporteze terapeutului despre efectul acestor mişcări. În cazul pacienţilor care suferă de afecţiuni ale coloanei vertebrale, în 50-70% din cazuri vor fi schimbări rapide (în funcție de momentul debutului simptomelor prezente). Răspunsul la mişcările specific direcţionate este că durerea se mişcă de la distal spre proximal. Dacă mişcarea pe direcția aleasă continuă, durerea se retrage la linia medială a coloanei vertebrale. Acest fenomen se numeşte Centralizare şi multe studii au arătat în mod egal că acei pacienţi la care simptomele se centralizează au rezultate mai bune decât cei la care nu se centralizează. Creşterea treptată a gradului de mobilitate articulară (ROM) acompaniează centralizarea. Acest fenomen se întâmplă în sindromul Derangement, care este cel mai comun sindrom în MDT în cazul pacienţilor cu probleme ale coloanei. O componentă importantă a evaluării este faptul că un terapeut bine pregătit în MDT este capabil să recunoască pacienţii cu patologii care nu se potrivesc terapiei mecanice. Aceşti pacienţi pot fi îndrumaţi  cât mai repede la un specialist potrivit pentru alte evaluări medicale.

Referinţe:

  1. Werneke et al, 1999, 2005, 2008
  2. May and Aina 2012
Classification

CLASIFICAREA

Pacienţii sunt clasificaţi în patru grupe:

  • Sindromul Derangement
  • Sindromul Dysfuntion
  • Sindromul Postural
  • Altele (Other) :
    • subgrupe specifice incluse în grupa Altele

Toate grupele, inclusiv subgrupele sub grupul Altele (Other) sunt clar definite, ceea ce permite o identificare uşoară.

Fiecare sindrom este abordat conform naturii lui unice, cu proceduri mecanice specifice, care includ mişcări repetate şi posturi susţinute. MDT este o clasificare cuprinzătoare şi include chiar și un grup mic de pacienţi care nu pot fi clasificaţi într-una dintre cele trei categorii de sindroame, dar sunt în subgrupul “Altele” (Other) care include patologii serioase, fără o cauză mecanică, adevăratele dureri cronice, etc.

Treatment

TRATAMENT

Odată ce pacientul a fost clasificat în una dintre cele trei grupe de sindroame, se poate aplica tratamentul adecvat.

  1. În sindromul Derangement pacientul efectuează mişcări în direcţia care centralizează simptoamele sau care oferă o reducere pe termen lung a intensității lor;
  2. În sindromul Dysfunction sunt efectuate mișcări care remodelează ţesutul moale;
  3. În sindromul Postural pacientul adoptă posturi prin care articulaţia este menţinută în poziţia neutră, așadar se evită încărcarea pe durată lungă de timp a ţesutului la limita amplitudinii articulare (end range).

Abordarea McKenzie pune accent pe educarea şi implicarea activă a pacientului. Pacienţii sunt încurajaţi să se autotrateze. Din acest motiv forţa generată de pacient este prima resursă. Când aceste forţe sunt insuficiente, ele sunt suplimentate de forţe generate de terapeut, cum sunt de exemplu mobilizările.

Prevention

PREVENŢIA

Odată ce pacientul a învăţat să se autotrateze folosind mişcările specifice şi posturile, aceleaşi proceduri pot fi folosite pentru a preveni recurenţele. Acest lucru este important pentru că cercetările arată că durerea de coloană în mod particular are tendinţa de a recidiva şi recidivele apar des cu severitate crescută. Din acest motiv prevenirea recurențelor este mai importantă decât alinarea suferinţei pe termen scurt prin tratament pasiv.